Translationes

Globalizarea schimburilor determină căderea în desuetudine a anumitor profesii, le relativizează şi nu stimulează piaţa proprie acestora. Într-o astfel de situaţie ar părea să se afle şi piaţa traducerii. Actuala cartografie a acestei pieţe arată că ea este reglementată de legile consumului şi ale producţiei, de forţele politice şi economice. Dintre multiplele configuraţii ale pieţei de traducere, pieţele naţionale şi/sau locale funcţionează după alte principii. Nu este vorba de o „eliberare”: pentru aşa ceva ar fi trebuit să se fi respectat şi aplicat aceleaşi principii ce guvernează traducerea la nivel internaţional. Prima categorie funcţionează într-un cadru instituţionalizat, cea de-a doua, ca şi cum ar putea face figură aparte, se sustrage globalizării practicilor şi recunoaşterii (printr-o remuneraţie corespunzătoare inclusiv). În condiţiile acestei multitudini de pieţe de traducere, propunem contributorilor să identifice piaţa pentru care formează traducători universităţile. Odată ce aceasta va fi identificată, ar fi extrem de utilă analizarea metodelor de predare şi a modurilor în care se practică traducerea.

Una dintre numeroasele dificultăţi ce caracterizează procesul de predare-învăţare a traducerii şi cu care se confruntă atât formatorii, cât şi traducătorii în devenire derivă din chestiunea stabilirii de fiecare dată a unei strategii traductive convenabile. Aceasta ar trebui să fie de natură a asigura o traducere care îndeplineşte simultan criterii extra-, inter- şi intra-textuale (Reiss, La Critique de la traduction, ses possibilités et ses limites, Arras, Artois Presses Université, 2002) şi care garantează, în acelaşi timp, receptarea dorită de autor, traducător şi editor, precum şi o satisfacere a orizontului de aşteptare a cititorului-ţintă (cf. Eco, Lector in fabula ou La Coopération Interprétative dans les Textes Narratifs, Paris, Grasset, 1985). Dat fiind rolul său de „cosemnatar”, acesta din urmă este pe deplin angajat în „contracepție” şi „contrasemnarea textului” (Derrida, De la grammatologie, Paris, Minuit, 1967; L’Oreille de l’autre, Montréal, C. Lévesque et C. McDonald, 1982).

Această temă ce priveşte toate tipurile de traducere (literară sau tehnică, scrisă sau orală, pedagogică sau profesionistă) va face obiectul numărului 6 (2014) al revistei Translationes. Întrucât „traducerea implică mult mai mult decât căutarea celui mai bun echivalent lingvistic posibil” (Lefevere, Translation, History, Culture. A sourcebook, London-New York, Routledge, 2002, 95), îi invităm pe colaboratori a se desprinde de reţetele traductive, de tendința de a rezuma și de a propune sinteze despre traducerea echivalentă, adecvată, orientată spre limba-sursă sau spre limba-ţintă, acceptabilă, funcţională etc. Îi invităm, de asemenea, a depăși teoretizările, elaborate în lumina traductologiei europene, nord-americane, naţionale etc., pentru ca astfel să ne dezvăluie din propria experiență de predare-învățare pe care o desfășoară în spaţii lingvistice şi academice variate.

Dorim ca acest număr să regrupeze o diversitate de mărturii și de perspective care să pună pe deplin în valoare experienţa personală a colaboratorilor și, astfel, să ofere traducătorilor în formare (la universitate şi în departamentele de LMA) şi, deopotrivă, formatorilor acestora repere concrete, un sprijin consistent în abordarea globală a traducerii.

Calendar:

30 septembrie 2014: Data-limită pentru trimiterea articolelor în format electronic la adresa: translationes.revue@uvt.ro
15 octombrie 2014: Evaluarea articolelor anonime de către doi referenţi din comitetul ştiinţific şi de redacţie sau din exterior. Notificarea autorilor cu privire la acceptarea, acceptarea sub rezerva unor modificări minore sau respingerea articolelor. Trimiterea articolelor însoţite de rapoartele de evaluare.
20 octombrie 2014: Data-limită pentru trimiterea articolelor finalizate în conformitate cu comentariile referenţilor şi cu protocolul de redactare al revistei. (vezi protocolul de redactare)